Ianuarie 2019, București, România…

Un cer de sticlă și un ger ce face pietrele să geamă, copacii să scârțâie și câinii să urle a pagubă, stăpânește capitala. Într-o garsonieră din cartierul Berceni, Vasile N. pensionar cu normă întreagă și dizident ocazional trage cu un ochi să adoarmă și cu celălalt la televizorul în care se agită Mircea Badea. Deodată…

o manea polifonică se aude înfundat. Nu reușește să acopere logoreea lui Mircea Badea dar pentru urechea de pensionar antrenat a lui Vasile N. este suficient. Pe lângă deranjul aferent, sunetul polifonic trezește și amintiri plăcute în sufletul pensionarului…este soneria de la vechiul lui Nokia 3310, telefon primit gratuit în 2005 când a prelungit contractul cu compania de telefonie mobilă.

Bodogănind, Vasile N. reușește într-un final să găsescă în fundul unui sertar plin cu tot felul de nimicuri, telefonul. Este spart, lipit cu bandă izolieră dar sună și afișează lipsă număr…Neîncrezător, Vasile apasă butonul tocit și duce telefonul la ureche..

-Alo, cu Domnul Vasile N. dacă se poate..se aude o voce din aparat.

Da, la telefon…cine îl caută?

-Bună seara, ofițer Tiberiu C. de la SRI v… și nu mai apucă ofițerul să termine frază pentru că Vasile N. răspunde grăbit..

Da…SRI…știu că sunteți de la SRI

Rămas perplex la acest răspuns, ofițerul se adună repede și întreabă:

-Cum, de unde știți, că v-am sunat cu număr ascuns?!

-Păi, domnule dragă, cum să nu știu?! Cine ar mai putea să mă sune la ora asta pe un telefon spart ce nu a mai fost încărcat din 2007, nu are cartelă și mai și zace în fundul unui sertar? Normal că de la SRI sunteți…