În data de 29 ianuarie site-ul adevărul.ro a publicat o știre conform căreia sesizarea depusă de fosta șefă DNA, Laura Codruța Kovesi, la CEDO a fost admisă în principiu și urmează să intre pe rolul curții la judecată. Știrea a fost preluată rapid de mai multe site-uri de știri și de televiziuni, fără măcar a fi verificată în prealabil.

“Sesizarea la CEDO formulată de fosta şefă a DNA, Laura Codruţa Kovesi, în care contestă modul în care a fost revocată din funcţie, a trecut rapid de procedura de filtru, ceea ce înseamnă că este în principiu admisibilă şi că începe judecata pe fond.”

Ulterior site-ul QMagazine a demonstrat că știrea este un FAKE NEWS. 

Responsabilii site-ului au luat legătura cu registratura CEDO și au publicat ulterior răspunsul:

 

Sursa.

Așadar sesizarea este doar înregistrată la CEDO și se află în faza administrativă de examinare.

Dacă exista decizia de admisibilitate, era accesibilă public în mod obligatoriu. 

Într-un comentariu pentru Q Magazine, Profesorul Corneliu Liviu Popescu, membru în Baroul București și în Baroul Paris, specializat în cauze CEDO a explicat procedural etapele unei plângeri în fața Curții.

Redăm integral acest comentariu:

“În presă au apărut informații certe conform cărora plângerea individuală împotriva României introdusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de doamna Laura Codruța Kovesi ar fi fost declarată admisibilă, continuând cu speculații privind șansele de succes pe fond.

Răspunsul Agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că plângerea nu a fost până în prezent comunicată Guvernului român şi confirmarea CEDO, demonstrează indubitabil că plângerea doamnei Kovesi nu a fost declarată admisibilă.

Pentru înțelegerea problemei, prezint în rezumat primele stadii ale procedurii europene:

  1. plângerea este analizată de agenții Grefei, sub aspectul îndeplinirii condițiilor pur formale; este un filtru exclusiv administrativ (iar nu o analiză asupra admisibilității), în urma căruia fie plângerea este înregistrată (primește un număr), iar acest fapt se comunică reclamantului, fie nici măcar nu este înregistrată (actele se distrug), iar reclamantul este informat despre aceasta și i se spune că poate introduce din nou o plângere, dacă mai este în termen; niciun judecător nu intervine în această fază;
  2. dacă plângerea este înregistrată, ea este atribuită de Grefă unei formațiuni jurisdicționale a Curții (un judecător unic, un comitet sau o cameră, în funcție de aprecierea Grefei asupra posibilei soluții asupra admisibilității); în acest stadiu, formațiunea jurisdicțională poate declara plângerea inadmisibilă, decizia este definitivă, iar soluția se comunică reclamantului;
  3. formațiunea jurisdicțională (dar nu judecătorul unic, competent exclusiv pentru adoptarea unei decizii de inadmisibilitate) poate decide comunicarea plângerii către Guvern, pentru ca acesta să-și formuleze apărările, atât asupra admisibilității plângerii (ridicând excepții de inadmisibilitate), cât și asupra fondului; este începutul procedurii contradictorii la Curte;
  4. ulterior, pe baza observațiilor trimise atât de Guvern, cât și de reclamant (pe admisibilitate, pe fond și pe satisfacție echitabilă), Curtea decide asupra admisibilității (fie printr-o decizie separată, fie direct prin hotărârea pe fond) – adică fie declară plângerea admisibilă, fie declară plângerea inadmisibilă -, precum și, dacă este cazul (adică dacă plângerea nu a fost declarată inadmisibilă), asupra fondului și eventual asupra satisfacției echitabile.

Prin urmare, dacă inadmisibilitatea unei plângeri poate fi decisă fie înainte de comunicarea plângerii către Guvernul pârât (care nici măcar nu știe că a existat o cauză, pe care a și câștigat-o), fie după comunicare, o soluție de admisibilitate a plângerii nu se poate adopta decât după ce plângerea a fost comunicată Guvernului pârât (adică după ce s-a trecut în faza procedurii contradictorii), iar acesta a avut ocazia să-și facă apărări pe chestiunea admisibilității, ridicând eventuale excepții de inadmisibilitate.

Cum Agentul guvernamental v-a răspuns oficial că plângerea doamnei Kovesi NU a fost comunicată Guvernului român şi  CEDO confirmă că cererea a fost DOAR înregistrată, înseamnă că este absolut imposibil ca această plângere să fi fost declarată admisibilă.

În aceste condiții, orice afirmație în sensul că plângerea doamnei Kovesi a fost declarată admisibilă este fie o tâmpenie monumentală, fie o ticăloșie fără margini.

Personal, fără să dispun de documente, bănuiesc că este vorba de primirea scrisorii prin care se comunică înregistrarea plângerii, ceea ce înseamnă că s-a depășit banalul filtru administrativ realizat de Grefă asupra chestiunilor de pură formă.

Pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului se poate verifica (după numele reclamantului, după statul pârât sau după perioadă) dacă o plângere s-a comunicat Guvernului pârât (se postează rezumatul faptelor și întrebările adresate Guvernului), precum și dacă s-a adoptat o decizie (separată de viitoarea hotărâre pe fond) asupra admisibilității. Numai reclamantul (care dispune de numărul de înregistrare a plângerii) poate verifica (pe baza acestui număr) stadiul procedural al cauzei.

Dacă aș fi în situația să fac apărări în cauză (presupunând că plângerea se va comunica, deci că nu va fi declarată inadmisibilă fără comunicare), aș avea grijă să conserv declarațiile publice ale doamnei Kovesi și ale avocatei sale, precum și concluziile presei, în vederea ridicării unei excepții de inadmisibilitate a plângerii ca urmare a comportamentului procesual abuziv al reclamantei. Același lucru l-aș face dacă aș fi avocatul unei organizații (ONG de apărare a drepturilor omului, asociație de magistrați, asociație de apărare a victimelor abuzurilor etc.) care ar lua inițiativa să depună o cerere de terță intervenție (tot presupunând că plângerea se va comunica), sub forma unei cereri de amicus curiae.”

Corneliu Liviu Popescu este  profesor universitar doctor și conducător de doctorat și post-doctorat la Facultatea de Drept a Universității din București și la Colegiul Juridic de Studii Europene al Universității din Paris 1 Panteon-Sorbona, titular al cursului de Drept european al drepturilor omului  la nivel de licență, master și doctorat. Avocat în Barourile București și Paris,  fost Agent Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului si de asemenea fost judecător ad hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

credit foto: evz