O uzină de reprocesare a combustibilului nuclear uzat din Rusia este cel mai probabil sursa norului misterios de Ruteniu-106 radioactiv care s-a răspândit în Europa în 2017, au afirmat specialiștii potrivit Daily Mail. Cel mai ridicat nivel al radiațiilor norului au atins 176 milibecquereli pe metru cub de aer – de 100 de ori mai ridicat decât s-a observat în Europa după topirea reactoarelor de la Fukushima. Sursa exactă a norului a fost incertă – deși cele mai ridicate niveluri de radiații au fost detectate în Rusia, Federația a negat responsabilitatea pentru eliberarea de substanțe radioactive.

Pentru a localiza originile incidentului, expertul în radiații Georg Steinhauser de la Universitatea din Hanovra, Germania și colegii săi au analizat mai mult de 1.300 de măsurători ale norului preluate din toată Europa și nu numai. Aceste înregistrări au fost realizate la 176 de stații de măsurare din 29 de țări diferite, reflectând vasta răspândire geografică a norului, care nu numai a acoperit zone extinse din Europa, dar a ajuns până în Peninsula Arabică, Asia și Caraibe.

„Am măsurat ruteniul radioactiv-106. Măsurătorile indică cea mai mare eliberare singulară de radioactivitate de la o instalație civilă de reprocesare.”

A afirmat profesorul Steinhauser, potrivit Daily Mail. Echipa a ajuns la această concluzie pe baza faptului că – în mod neobișnuit – singura substanță radioactivă măsurată în urma eliberării a fost ruteniul.

„Am putut să arătăm că accidentul s-a produs în reprocesarea elementelor de combustibil uzat, într-un stadiu foarte avansat, cu puțin timp înainte de încheierea lanțului de prelucrare. Chiar dacă în prezent nu există o declarație oficială, avem o idee foarte bună despre ce s-ar fi putut întâmpla.”

A mai adăugat profesorul Steinhauser, conform sursei citate.

Combinând modelul de distribuție a materialului radioactiv cu configurația atmosferică, echipa a ajuns la concluzia că norul a fost eliberat din interiorul Uralului de Sud – unde se află uzina de procesare nucleară Mayak din Rusia.

Până în prezent, nicio națiune nu a revendicat responsabilitatea pentru eliberarea de materiale radioactive – Rusia a negat în mod repetat să fi avut vreo implicare în acest eveniment.

Maiak este cea mai veche uzină de prelucrare a substanțelor radioactive din perioada sovietică. În istoria ei s-au succedat accidente care au fost ținute sub tăcere. În 1957, Mayak a fost locul în care s-a produs unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie. În timpul acestei catastrofe, a explodat un rezervor plin de deșeuri lichide generate ca produs secundar al producției de plutoniu, eliberând 20 de milioane de curie sub formă de 50-100 tone de deșeuri radioactive la nivel înalt. Norul radioactiv rezultat a contaminat un teritoriu de peste 750 km² în estul munţilor Urali având ca și consecință îmbolnăvirea și moartea în urma intoxicațiilor cu radiații. Regimul sovietic a ținut secret acest accident timp de aproximativ treizeci de ani. Scurgerile de radiații au fost mai mari decât în cazul accidentului de la Fukushima, aflându-se pe locul doi ca și gravitate, primul fiind dezastrul de la Cernobîl.

Cercetătorii au datat eliberarea din 2017 de la ora 18:00 pe 25 septembrie și până la ora 12:00 pe 26 septembrie – aproape 60 de ani exact după accidentul din 1957. Potrivit profesorului Steinhauser, incidentul „a fost o eliberare pulsatorie care s-a terminat foarte repede”. În schimb, scurgerile de la Cernobîl și Fukushima au continuat zile întregi. Chiar dacă eliberarea substanțelor radioactive a fost neobișnuită, materialul radioactiv a atins o concentrație suficient de mare oriunde în Europa pentru a fi în detrimentul sănătății umane.

Studiul complet a fost publicat în jurnalul PNAS.

credit foto: dissentmagazine.org, ria.ru