Unul dintre cele mai plăcute obiceiuri, şi aşteptate de întreaga familie, este împodobirea bradului. Bradul de Crăciun reuneşte familia sub ramurile sale, aduce cadouri, dă speranţe de mai bine pentru anul care urmează. El simbolizează viaţa, bucuria, sănătatea. Fiind un obicei vechi şi foarte răspândit, prezintă şi multe curiozităţi, scrie portalul anidescoala.ro.

Un brad pentru a putea fi folosit ca pom de Crăciun are nevoie de 7-10 ani ca să crească.

Brazii, după tradiţie, se împodobesc în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Se spune că, de fapt, Moş Crăciun este cel ce aduce bradul.

Au fost şi perioade când bradul se împodobea de Anul Nou.

Este bine să fie ţinut până la Sf. Ioan, pentru ca prosperitatea să se menţină tot timpul anului.

Cunoscutele coroniţe din crengi de brad simbolizează continuitatea, sănătatea, bucuria şi viaţa lungă.

Exista obiceiul ca la naşterea unui copil să se planteze un brad.

Cu mulţi ani în urmă a existat şi obiceiul ca bradul să se aşeze cu vârful în jos.

Se spune că tradiţia împodobirii bradului îşi are originea în Germania, începând cu sec al XVI-lea.

Iniţial se construiau piramide din lemn pe care se puneau crengi de brad.

Germania a fost primul şi cel mai mare furnizor de podoabe pentru pomul de iarnă. Ulterior această adevărată industrie s-a dezvoltat şi în alte ţări.

Primul care a pus lumânări într-un brad a fost Martin Luther, protestant revoluţionar al secolului al XVI-lea. Se spune că, odată, drumul de întoarcere spre casă al acestuia trecea printr-o pădurice de brazi. Era noapte, era senin şi stelele străluceau. Era ca şi cum stelele ar fi stat atârnate de crengile brazilor. Imaginea l-a impresionat atât de mult pe Martin Luther, încât acesta a vrut să o reproducă acasă spre a le-o arăta şi copiilor săi. El a pus în locul stelelor lumânări aprinse.

Beculeţele puse în brad sunt invenţia lui Edward Johnson, asistent al lui Edison, care în 1882 inventează prima instalaţie electrică pentru pomul de iarnă.

În America obiceiul împodobirii bradului apare după anul 1800 şi este adus de imigranţii germani, care s-au stabilit în Pensylvania. Mult timp americanii l-au socotit un obicei păgân. Apoi au început şi ei să împodobească brazi, dorind ca aceştia să fie cât mai înalţi.

Beteala a fost inventată în Germania în anu 1610 şi era din argint, fiind deci valoroasă şi simbolizând bogăţia. Pentru că argintul se oxida a fost înlocuit ulterior cu alte materiale strălucitoare şi uşoare.

În 1846 regina Victoria şi prinţul Albert apar cu întreaga familie într-o poză pe pagina unei reviste, în jurul unui brad împodobit. Impactul asupra populaţiei a fost puternic, obiceiul împodobirii bradului fiind adoptat repede de multe familii.

În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.

La noi în ţară bradul a fost prezent la cele mai importante trei evenimente din viaţa omului:

– naşterea (plantarea unui brad la naşterea unui copil);

– căsătoria; la sate nunta avea loc duminica. Sâmbăta seara băieţii se strângeau la casa ginerelui, petreceau şi împodobeau bradul. Printre podoabe se află şi un ştergar cusut de mireasă. A doua zi, la petrecere, se face „hora miresii”. Hora este condusă de ginere, imediat lângă el se află „fratele de ginere”, care ţine bradul. După ce se parcurge un cerc, cele două familii îşi dau reciproc daruri, pe care trebuie să le vadă toată lumea. În brad se află şi un covrig mare, dulce, în care s-a pus şi ardei iute. Ginerele rupe din covrig, dacă va nimeri o bucată ardeiată înseamnă că nu va avea o viată uşoară cu viitoarea soţie. Dacă nimereşte o bucată dulce, va avea o căsnicie fericită. După terminarea petrecerii bradul se pune în vârful casei şi rămane acolo până se usucă. Este un semn că în casa respectivă locuieşte o familie tânără. Obiceiul se păstrează şi astăzi.

– moartea; la moartea unei persoane se „găteşte” pomul cu colaci, acest pom în unele zone este un brad, care simbolizează prin frunzişul său mereu verde, viaţa de dincolo de moarte, ideea de continuitate, de veşnicie, potrivit sursei citate.

Farmecul sărbătorilor de iarnă îl dă bradul de Crăciun şi este dorit de copii şi de adulţi în aceeaşi măsură, este locul unde se produc miracolele Marii Sărbători. Nu ne putem imagina Crăciunul fără bradul de Crăciun, la care visăm toată copilăria.