Poporul român a știut de fiecare dată să celebreze marile sărbători respectând totodată tradițiile și obiceiurile din timpuri străvechi. Și cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paști se respectă obiceiurile și tradițiile care se regăsesc în funcție de zone, acestea fiind cât se poate de diferite, totodată putându-se observa cât de bine au fost ele păstrate în timp. Iar unul dintre cele mai importante obiceiuri legate de Paște este cel care desemnează încondeierea ouălor.

Originea acestei tradiții își are originile în Persia, cu mult înainte de apariția creștinismului, unde se obișnuia să se ofere în dar ouă colorate, un obicei similar fiind întâlnit și la vechile popoare slave.

Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Potrivit crestinortodox.ro, oul văzut că un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și încondeiat  în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare, îndeletnicirea înroșirii ouălor fiind rezervată aproape în exclusivitate femeilor.

Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, pentru că în ornamentația lui, de fapt, se operează cu simboluri (soare, luna, cruce, etc.), cu modele din natură (plante, animale, obiecte casnice) și cu modele de țesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre.

De altfel, ouăle vopsite în roșu semnifică sângele Mîntuitorului Hristor, iar cele colorate în galben, verde sau albastru semnifică primăvara și renașterea naturii. Prin urmare metoda cea mai cunoscută prin care se pot vopsi ouăle este aceasta: mai întâi se spală ouăle, se clătesc foarte bine, se lasă la uscat, iar în cele din urmă se fierb în vopseaua deja pregătită.

Una dintre metodele tradiționale prin care se pot vopsi ouăle este fierberea acestora împreună cu coji de ceapă roșie sau bucăți de sfeclă roșie. Pentru a da diferite forme, multe gospodine apelează la diferite frunze sau flori, pe care le pun peste ou, iar mai apoi îl pun într-un ciorap subțire sau tifon și îl lasă la fiert. După fierbere, se scoteau şi se ştergeau cu slănină. Imediat, altfel nu prindeau luciu.

Însă tradițiile nu se opresc aici, ci din contră există un adevărat ritual și în ceea ce privește ciocnitul ouălor. Mai exact persoana mai în vârstă, de obicei bărbat, ciocnește primul în timp ce rostește: „Hristos a înviat!”, iar celălalt îi răspunde: „Adevărat a înviat!”. În zona Sibiului există obiceiul să fie împodobit un Pom cu ouă frumos decorate, iar în Maramureș în prima zi de Paști, dimineața, copii merg să anunțe Învierea Domnului la vecini, fiind răsplătiți cu câte un ou. Așadar în orice colț al țării noastre tradițiile se păstrează și sunt lăsate moștenire.