Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează, este o sărbătoare creștină care se celebrează anual la 6 ianuarie, înaintea sărbătorii Sfântului Ion. De asemenea, Boboteaza marchează încheierea sărbătorilor de iarnă dedicate Crăciunului, fiind o sărbătoare a purificării naturii, a apelor de forțele răului. De obicei, în această perioadă în țara noastră este foarte frig, de unde și expresia „gerul Bobotezei”.

Sărbătoarea dedicată botezului Domnului în apa Iordanului mai este cunoscută și sub numele de „Epifanie”, „Teofanie”, „Arătarea Domnului” sau „Descoperirea cuvântului Întrupat”. Potrivit tradiții-superstiții.ro, în ziua de Bobotează există tradiția conform căruia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.

În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune, conform tradiției și credinței, că cel care va face asta va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.

În ziua de Bobotează bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește. Dacă la Bobotează vremea a fost rece, atunci după ieșirea cu „Iordanul” se va înmuia, iar dacă vremea a fost caldă, atunci se va înăspri.

La Bobotează nu se spală rufe, iar apa sfințită luată acum are puteri miraculoase. Aghiasma nu se strică niciodată.

În noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o bucățică de busuioc (busuioc se pune și sub pernă). Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an.

Toate obiceiurile și tradițiile legate de Bobotează au ca și scop, pe de o parte, alungarea spiritelor rele care circulă libere de la Crăciun, iar pe de altă parte, urmăresc atragerea belșugului în anul ce va urma.

credit foto: Cotidianul