Într-o societate tot mai divizată și în care promovarea intensă a luptei anti-corupție ca lait motiv ce a devenit existențial pentru mulți, înțelegerea principiului de aministie și grațiere a devenit unul tot mai greu de disociat de politic. De vină pentru acest lucru însă, în ciuda căințelor televizate ale multor politicieni și a faptului că pozeză de multe ori în victime ale unui sistem creat de ei sau la care cel puțin au fost părtași, sunt tot ei, politicienii, percepția publică generalizată fiind că în cazul unei legi pentru amnistie și grațiere asta nu ar însemna decât o reîntoarcerea la vechile practici.

Într-un editorial semnat de Alina Mungiu Pippidi, aceasta face o analiză a societății românești și a percepției acesteia asupra deciziilor politice precum și a politicienilor de la putere care în acest moment sunt puși în situația de a se lupta cu umbre ale propriului trecut tenebros în ochii unui electorat mult mai atent la detalii și perspective decât erau ei obișnuiți până acum.

Pare greu de crezut, dar ce desparte PSD de dezastrul total la alegerile viitoare este Viorica Dăncilă, o contra eroină de Teleorman dacă vreodată a fost una, a cărei poveste va fi citită pe viitor în toate coafoarele de provincie în reviste glossy, de la povestea coafurii de Teleorman la președinția Consiliului UE.

Și pe bună dreptate, fiindcă doamna Dăncilă, despre a cărei inteligență se fac atîtea glume crude, cînd nu mai rău la București (nimic în presa străină, unde mai sunt totuși maniere, fără a mai exista integritatea de altădată) e principalul obstacol în calea unei amnistii și grațieri care ar anula principalul cîștig al societății noastre de pe urma anticorupției: desființarea culturii de imunitate.

Pentru că dacă e cert că statul de drept a fost încălcat și de anticorupție, și nu o dată (mandate de securitate națională folosite fără aprobare judecătorească în procese de corupție, complete ilegale prin încălcarea repartizării aleatorii), asta nu înseamnă că tot ce s-a făcut în a stăvili o corupție generalizată trebuie anulat și, respectivii, toți eliberați ca să o ia de la capăt, chiar dacă în cazul lor nu a existat nici o încălcare a vreunui drept sau proceduri.

Cel puțin două sondaje în care am încredere (unul al meu) au arătat o majoritate covîrșitoare contra amnistiei. La asta se adaugă valul populist de spaimă că violatorii, pedofilii și cine mai știe cine vor putea ieși din închisori și vor lupta iarăși prin scări de bloc și lifturi contra bunelor moravuri.

Scrie Alina Mungiu Pipidi, într-o scurtă dar cuprinzătoare introducere, indentificând ulterior și problema datorită căreia PSD nu reușește să convingă electoratul de bunele sale intenții în privința unui OUG pentru amnistie și grațiere:

Oamenii știu că o aministie pentru corupție nu ar fi urmată de o pocăire, ci de o reluare. PSD nu a reușit să dea garanții suficiente în alt sens, iar prezența lui Darius Vâlcov ca șef al politicilor publice și principal purtător de imagine (ce greșeală a lui Liviu Dragnea) al guvernului acestei coaliții arată clar că amnistia rămîne proiectul de bază: sau s-ar duce și el să dea sfaturi prin Madagascar sau mai bine Venezuela, că acolo au nevoie mare de o minune și nu extrădează pe nimeni. Stă, că e sigur că scapă. Iar asta va fi decontat electoral major de către PSD, care în loc să ia lauri că s-au creat pe bune vreo două sute de mii de locuri de muncă din creșterea lor economică și sunt șanse să iasă bugetul de pensii din deficit, preferă să piardă alegerile, dar să scape de pușcărie. Proastă socoteală, că acela care scapă azi poate fi băgat mîine dacă nu negociem o politică penală în consens în loc să ne distrugem țara și reputația (în cazul lor, și partidul), la BXL și la București.

Punctând faptul că premierul Dăncilă, în ciuda tuturor șicanărilor și faptului că a fost și este încă ținta batjocurii gratuite a multora, în acest moment este unul dintre puținii lideri din PSD care mențin încă partidul pe linia de plutire în ochii electoratului, la mâna sa stând acum decizia unui OUG pentru amnistie și grațiere, care conform spuselor Alinei Mungiu Pipidi, ar însemna un dezastru pentru alianța de la guvernare, apreciind și faptul că poporul ăsta “are nefericitul talent de a împiedica oamenii să evolueze și nu ne putem opri din făcut mișto” nici atunci când unii oameni, cum ar fi premierul Dăncilă, fac față atât luptelor și intereselor interne cât și celor externe unde “nu trece nici un eveniment de consiliu UE fără vreo mahala românească plantată prin preajmă.”

Dna Dăncilă nu trebuie să admită vreo ordonanță sau vreo grațiere. Numai discuția, stupidă și pe față, a adus pierderi majore PSD. Dar ar fi bine ca, măcar de data asta, să rezistăm tentației de a face mișto de cineva cu greaua sarcină a președinției UE în același timp cu ținut piept celor care vor amnistia. Avem nefericitul talent de a împiedica oamenii să evolueze și nu ne putem opri din făcut mișto nici atunci cînd vedem că da, chestiunea opririi amnistiei și grațierii este la dna Dăncilă, care are zero sprijin din toate părțile pentru așa ceva. Nu sunt la București, dar înțeleg că nu trece nici un eveniment de consiliu UE fără vreo mahala românească plantată prin preajmă.

În încheierea editorialului pe care îl puteți citi integral pe site-ul romaniacurata.ro, evocă faptul că în ciuda zbaterilor opoziției, din păcate în acest moment în România nu există o alternativă viabilă de formare a unei noi majorități care să nu fie “pe bază de alocări discreționare și nu pe bază de șantaj (cum fac unii din servicii, de pe timpul lui Băsescu deja)”pentru că atâta vreme cât problema asta nu este rezolvată, “trebuie să ne bazăm pe dna Dăncilă să oprească ce e mai rău și poate să ne și iasă dacă gîndim vreun moment constructiv și nu ca niște trolli.” … un lucru greu de rezolvat însă având în vedere că societatea românească a ultimilor 15 ani a fost învățată doar să urască, fie și fără motiv, în vremea în care nu a mai rămas mai nimic în ce privește gândirea constructivă.